Andreea Balaban

31 August 2016

Sa fiu boss la o fabrica de clor

_MG_7266
Ziceam că ar fi indicat (dacă tot e Crăciunul mâine-poimâine) să postez și eu ce poze mi-au mai rămas din Grecia. Cât încă mai e vară, cât încă mai e soare, cât încă nu e de botoși blănoși.
Prin urmare, I give to you, ladies and gents, ce-a mai rămas din nepostatele concediului:
_MG_7354a _MG_7284a _MG_7270 _MG_7216a _MG_7374
Mie mi-a plăcut că era plin de pisici (cu toate că n-apare niciuna prin pozele astea, bravo mie, constat abia acum când scriu textul), multe pisici, multe, pestrițe și nesuferite de n-am reușit să dăm lăbuța (fără stuchit) sub nicio formă. Și slabe, prăpădite, genul ăla cu 13 pui pe sezon și-un ochi lipsă dar care n-ar accepta o bucată de salam nici s-o arunci la 5 metri distanță. Spun asta pentru că în ultima zi acolo rămăsesem cu pungi de mezeluri și cascavaluri și dacă tot era crescătorie de pisici pe toate străzile, am zis să nu le arunc și să le dau la mustăcioase. În final, nu știu dacă le-au mâncat sau le-au lăsat acolo să facă purici dar cert e că era Hänsel și Gretel  (cu salam în loc de frimituri) pe străzile din Mykonos.
Pe de altă parte, orașul îmi aducea aminte de Ariel sau ceva înălbitor, Ace, Vanish, mama lor, Domestos chiar. Pereții ăia super albi și aerul răcoros (în ciuda soarelui arzător), completați de obloanele albastre, mă duceau cu gândul la o reclamă la detergent sau un foarte modern profil de Instagram (am observat ca e o modă acum cu feedurile minimaliste, alb-negru, totul foarte curat și strălucitor, de mă simt cel mai mizerabil om când văd ce curățenie e la fetele alea în pagină; cam așa ceva: link). La fel mă simțeam și-n Mykonos, cu rochia mea albă cu tot - chipurile să mă asortez cu peisajul (să nu ne temem, ulterior am vărsat cola pe ea, cum era de așteptat și s-a dus dracului tot).
_MG_7257_MG_7232a _MG_7373
Treijdă mii de ani de așteptare până să scot o poză fără turiști. Era plin ochi, majoritatea asiatici (șocant dar da, ăștia sunt peste tot), urmați de englezi/americani și apoi ce nații or mai fi fost, toți dotați cu aparate foto și obiective mai lungi ca mine, prăvăliți și crăcănați pe jos, să scoată unghi bun la mori. Mie nu mi-a ieșit, am stat 3 ore acolo și tot mi-au apărut câțiva Gigei în poze (vezi dacă n-am photoshopist capabil? mi-i scotea și mie p'ăia din cadru).
Am avut grijă să fac poză la ațe în schimb:
_MG_7314_MG_7288 _MG_7321a _MG_7338
Na și oblon roșu. Frumos, elegant, cât de cât. _MG_7333
_MG_7279 Concluzionând, să fiu boss la o fabrică de clor, acolo m-aș duce să filmez reclamă. Și să fiu eu, acum 2 luni, tot acolo m-aș duce să-mi fac concediul - posibil să fiu influențată și de betoanele printre care sălășluiesc acuși, scriind asta, dar să mă pui să aleg între New York și Myokons, aleg Mykonos. 
Mai multe despre asta data aviatoare :P Am gârlă de poze și de aici! 
Pea. Domestos for the win.

 
Share:

11 August 2016

Sa aiba si nepotii ce vinde pe Olx

casete de bijuterii 2 casete de bijuterii 3 casete de bijuterii 4 casete de bijuterii 5 casete de bijuterii 6 casete de bijuterii 7 casete de bijuterii 8 casete de bijuterii 9 casete de bijuterii 10 casete de bijuterii 11
(H&M dress, Zara shoes, vintage hat, bag and gloves, vintage brooch from Vintage Lady)

Weekendul trecut am fost la Brașov. Cu toate alea după mine, da, echipată de bal, nuntă sau parastas că nu se știe niciodată cum ai nevoie de un Limoges în piept. Mi-am uitat încărcătorul telefonului la birou și bateria suplimentară acasă dar cui îi pasă de un amărât de mijloc de comunicare când ai 30 de broșe și nșpe perechi de cercei la tine pentru 2 zile de mers pe piatră cubică, într-un oraș muntos. Bașca fierul de călcat pentru că hei, rochiile alea din dantelă nu se așează decent fără pufăieli aburinde. Și nu că mă plâng dar serios, aș fi fost mai fericită cu un gablonț în plus decât fierul ăla nou (cineva a considerat potrivit să mă cadorisească cu un fier de călcat nou). Absolut remarcabil, un fier de călcat era tot ce puteam cere de la viață când mi s-a spus “vezi că am un cadou pentru tine”. Nu o pereche de pantofi, nu o poșetă naftalinicioasă, nu o carte, nu o floare, nu tată. Un freakin’ fier de călcat (iertați-mi romgleza, în mod normal nu achiesez dar în română sună amendabil). E ca atunci când eram copil și venea Crăciunul sau ziua mea de naștere și țopăiam isteric pe lângă părinți să știu CE CE CE primesc iar după multe rugăminți și tăvăleli, cedau exasperați și aflam că ce mi-a consumat mie ultimele 48 de ore din viață iar părinților mei le-a adăugat 5 ani în plus, era o salopetă. Sau o geacă cu puf. Ori niște pantaloni din reiat, de crăpa pipota în tata să-și vadă odrasla în reiat (nu prea găseam pe vremea aia). Nimic rău în asta dar pentru mine CA Copil, nimic nu era mai nasol decât să primesc haine. Mă durea pe mine în cot de haine, eu voiam păpușă cu Mica Sirenă și abțibilduri de distrus pereții.  
 După ce am mai crescut și m-am domnișorit, am cerut un cățel. Știți ce am primit? Pești. Șase, să fie. Să mă umple de iubire cu sângele lor rece. Super cadou, ba chiar au venit și cu acvariu.  
 La fostul job, am primit de Crăciun o găletușă de Lego și o felicitare pe care scria “Pentru Adriana” iar în alt an, un set de oale. Le am și acum, s-au păstrat excelent în aceeași țiplă cu care au venit. Totuși, mai tare mi se pare bunică-mea care într-un an, a primit de la o vecină un tricou pe care scria “wild nights” și dedesubt poziții sexuale. Ce-are? Mi se pare un cadou grozav pentru o pensionară cardiacă de 70 și de ani. Adevărul este că și eu îi cumpăr lui taică-miu șosete în fiecare an de ziua lui (săracul) dar dacă mă întreabă cineva, mie mi-ar plăcea să primesc: 
-pantofi (sunt de acord, dificil, dar dacă nu pantofi, atunci poșete; și dacă nu vintage de la mamăi, atunci originale ca cele pe care vi le-am arătat în articolul cu genți iLUX
-parfumuri (vreau foarte tare să încerc un Jo Malone și mi-am promis că data viitoare când ies din țară să dau o fugă în Duty Free la ăștia) 
-păpușă cu Mica Sirenă (Cindy să mă pupe, eu vreau Sirenă) 
-decorațiuni interioare (ceasuri futuriste, vaze de flori surprinzătoare sau sfeșnice, să aibă și nepoții ce vinde pe olx când m-oi seniliza)


-un laptop nou (nu mai pot cu gioarsa de pe care vă scriu acum)
-pălării vintage sau de inspirație vintage (a se vedea ce tocă am; are și pană!)
-o trusă de manichiură profi (pe care probabil aș dona-o bunică-mii, ea fiind mare amatoare și pierzătoare de forfecuțe)
-o zi de Miercuri în care să mă trezesc la 3 după-amiaza -noua carte Harry Potter -o gârlă de alte chestii inutile
-sau (încă) o casetă de bijuterii ca cea roșie, pătrățoasă, din poze (este super încăpătoare și extrem de bine compartimentată pentru orice arsenal ar avea o împătimită a bijuteriilor așa ca mine; o găsiți aici)
Pentru doritoare/doritori, mai multe idei de cadouri găsiți aici iar data viitoare când mai vin la Brașov, poate iau un troller mai mare, să încapă toate drăcoveniile.
Somn ușor.
casete de bijuterii 12
Share:

09 August 2016

Brâncuși

brancusi2 brancusi3 brancusi4 brancusi5 brancusi6 brancusi7 brancusi8 brancusi9 brancusi10(H&M dress and coat, Stradivarius sandals, vintage bag)


Aș vrea să pot să spun ceva intelectual să se lege de sculpturi dar cum inspirația mi-e nulă (poate și pentru că e trecut de 12 noaptea), tot ce-mi vine o să scriu mai jos cu liniuță de la capăt: - Pozele făcute în Târgu Jiu: Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului. Frumos, elegant, cât de cât. - Am mai văzut Brâncuși la MOMA (care MOMA, nasol, 3-4 tablouri ce mi-au plăcut; în rest, 2 etaje de artă contemporană pentru suflete clar mai artistice decât al meu – pe scurt, mi s-a părut o porcărie) - Mi-am luat fotoliu/scaun. Nu așa, orișicum, ci un fotel (așa le spuneam când eram copil) tapițat, cu scenă galantă, trimis tocmai din Timiș de am plătit mai bine de jumătate din prețul fotelului pe transportul Cargusului. Nu-i nimic, a meritat. E cam așa: link - Și lui Rumbu îi place mult fotelul meu. Așa de mult că de când l-am cumpărat îl țin completamente acoperit cu o plapumă ca nu cumva Măria Sa să-l facă praf cu ghearele. Am cumpărat spray repelent pentru pisici, o poală de bani și ăla. Am consumat jumătate de sticlă fâsâind pe suprafața tapițată și tot degeaba, la nici 2 minute distanță, Rumbu al meu era grămadă pe scaun. Repelent pe naiba. - O urmăresc și îmi place mult de tot cum se poartă pisi ăsta blond. - Am terminat de citit Un apartament la Paris: link Îmi amintesc că aflasem povestea acum 3-4 ani și chiar am scris un articol pe blog atunci, inspirat din poze, fără să știu amănuntele pe care le-am descoperit acum. Mi-a plăcut cartea, pot chiar să spun că văd Parisul cu alți ochi de când am dovedit-o (urmează să îi fac recenzie într-un video). - Și vorbind de Paris, uite aici un articol mișto despre industria modei pariziene de acum 100 de ani: link - Închid apoteotic, nu cu citate din Brâncuși (alea sunt pentru sufletele sensibile în chiloți), ci făcându-mă de râs. Pentru cine n-a văzut, am comis-o în cel mai elegant mod într-un restaurant din Brașov: link Behold. În dulcele stil clasic. Pea.
Share:

03 August 2016

Mykonos

yellow dress 2 yellow dress 3 yellow dress 4 yellow dress 5 yellow dress 6 yellow dress 7 yellow dress 8
(Sheinside dress, vintage purse and umbrella, H&M earrings)

Afară de vlog și gârla de poze de pe Instagram, n-am apucat să vă povestesc mare lucru despre Grecia. 
Am fost acolo în Iunie, pentru o (mult așteptată!)  săptămână de concediu, în care planul era să zac la plajă, să mă relaxez și să fac…nimic. Nu s-a materializat, în mod evident (altfel ce vlog mai făceam, ce gârlă mai puneam pe Instagram, eh?) dar trecând de activitățile mele bloggeristo-youtubeistice, Grecia, mai exact Mykonos, s-a dovedit a fi o altă lume. Știu, știu, știu, destinația de vacanță preferată a românilor, clișeul estival suprem, ca român, unde să mergi în concediu dacă nu la greci. 
Băi, una peste alta, foarte mișto la greci. 
În mod normal, dacă ar trebui să aleg, prefer excursiile și călătoriile “la pas”, orice implică vizitat cât mai mult, bătut străzi și cutreierat muzee, în detrimentul vegetatului la soare. Vreau să văd și să simt și să mă încarc pe cât posibil cu energia locului iar asta, din punctul meu de vedere, nu prea pot să fac de pe șezlong.
Am știut de la confirmarea biletelor de avion că Mykonos nu o să fie de niciun fel o experiență dinamică (știu, insula e renumită ca paradis al cluburilor dar nu m-aș duce în cluburi în vacanță nici să mă plătești), cu toate astea am insistat să-mi fac concediul aici ştiind furtuna ce va să vie (staţi pe aici, urmează să se întâmple treburi). Există orașul, care el colorat,pitoresc, viu, plin de restaurante și terase dar mai mult de 2-3 ore nu-ți ia să-l străbați. Apoi sunt satele din împrejurimi, cocoțate sus pe creste, cu aceleași căsuțe albe cu obloane albastre pe care le-am văzut și în inima orașului. Frumoase. Dar și la ele cât se te uiți?
Și în final, plajele. Aici mi s-a aprins beculețul.
Am mai luat contact direct cu alte două mari afară de asta a noastră dar o apă așa de limpede și albastră și un nisip atât de fîn n-am mai văzut decât pe Pinterest (știți insula aia cu porci, din Bahamas? E un fetiș mai vechi de-al meu, și acolo fiind apa foarte clară). Pozele mele n-au reușit să redea limpezimea apei, fiind făcute la apus și cumva concentrate pe umbrela de hârtie (să iasă clară umbrela!! #orikillyou) dar pe cuvânt de pionier vă spun că apa era de un turcoaz gata să se tăie în săbii sau în luptă să se lupte cu străduțele pietruite din Montmartre. Concurență zdravănă J Și-un calm și-o liniște (în ciuda reputației clubaristice, ce să vezi, Inna nu era pe plajă)…Ba chiar auzeai marea. Cu puțin noroc, și-un pescăruș.
Pace. Chiar și pentru o zbuciumată ca mine.
Share:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
© Andreea Balaban | All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig