Andreea Balaban

26 September 2016

Lady in Black

black 1 black 2 black 3 black 4 black 5 black 6 black 7 black 8 black 9 black 10 black 11 black 12
(Coast skirt, Uniconf top, Betsey Johnson shoes, vintage Thierry Mugler blazer, vintage hat, purse and hat box)


Zilele trecute mi-a apărut în feedul de Facebook o poză de pe pagina unei vedete din colecţia ei de haine sau ceva aşa, ideea fiind promovarea unei rochii create de dânsa. Rochia mişto, o croială frumoasă pe lângă corp, detalii discrete, de lungime cam până sub genunchi. Mie mi-a plăcut, era elegantă şi de bun gust. La poza cu pricina, primul comentariu era de la o duduie şi suna cam aşa: "da, frumoasă rochia dar cam lungă, noi astea tinerele purtăm mai scurt, măcar până la jumătatea coapsei dacă era". Eh...cu riscul de a o oripila pe pisi cu pricina, I beg to differ. Şi ce e mai amuzant e că ţinuta chiar îmi aminteşte de anii liceului, când eram mai tânără (deci teoretic "purtam mai scurt, măcar până la jumătatea coapsei dacă era", nu?). Ce să vezi, nu. 
Probabil la ani lumină distanţă ce e în pozele astea şi ce purtam de fapt în liceu dar elementul comun, despre care spuneam mai sus că îmi amintesc, elementul comun este cromatica. Mă scăldam într-un negru şi-o depresie coloristică de zici că eram minim Will Smith în Men în Black. Eu de altfel fiind foarte veselă şi plină de viaţă dar deh, aşa erau vremurile, anturajul şi mai ales muzica pe care o ascultam şi simţeam nevoia s-o şi "port". Tricouri largi şi lungi, unele până la jumătatea coapsei - ha, ce să vezi,- de regulă imprimate cu Led Zeppelin sau Metallica, trântite pe deasupra unor pantaloni tot negri, fără o formă bine definită care per total, făceau casă bună cu multele brăţări de piele şi creionul negru de sub ochi. În capul meu, eram bine, nici nu mă interesau prea tare hainele ori domnişoreala - cel puţin în primii ani de liceu. Ulterior am "răbufnit" într-o mare de culoare iar facultatea cel puţin (o parte din ea documentată pe blogul ăsta), am avut grijă s-o desfăşor în cele mai dilii outfituri posibil. La deschidere, intrasem ultima în sala ce reunea întreagă serie din care făceam parte (vreo 200 de oameni aproximativ) iar cei prezenţi, neştiindu-mi numele, m-au reţinut după...şosete. Căci în prima zi de facultate, m-am dus cu pantaloni suflecaţi, şosete verzi în sandale maro, decupate bine (să se vadă şosetele!), cu toc gros şi platformă. Au urmat câţiva ani de zbucium stilistic (păr tuns scurt, băieţeşte, sacouri cu umeri pluşaţi din anii '80, tocuri groase şi înalte, cloş, muuuuult cloş) ca în prezent să ajung în cel mai coerent şi personal punct în care am fost vreodată. Adică AŞA. 
Îmi imaginez că stilul nu e uşor digerabil pentru toată lumea (nu mă aştept să fie şi nici n-o să-mi cer scuze pentru el) însă am descoperit că îmbrăcată aşa mă simt mult mai EU, mai autentică şi mai feminină comparat cu o pereche de blugi, de exemplu. Nu cred că feminitatea stă într-o cârpă dar categoric ajută :) 
M-am inspirat din stilul Monicăi Bellucci şi campania din 2013 Dolce & Gabbana (o obsesie curentă), unde am văzut cele mai frumoase rochii şi dantele din ultimii ani (poate doar cele vintage să-mi placă mai mult sau la fel de mult). Aşa ceva? Mai am de tras până la D&G, până una alta mă descurc şi cu Uniconf - o alternativă la super preţ pentru topul dantelos al Monicăi. Al meu e chiar 'eftin, 31 lei, dintr-un material moale (nu zgârie, yes!) şi vine şi pe alb (îl am şi pe ăla). Le găsiţi aici. L-am alăturat unei fuste înfoiate de la Coast, care din păcate nu cred că se mai găseşte în varianta asta (deşi similare sunt de găsit aici), unei jachete vintage Thierry Mugler croită splendid (o altă obsesie din facultate ce continuă şi azi) şi accesoriilor aproape de o vârstă cu...mamaia. La propriu. 
Povestea în care joc e în capul meu, o referinţă subtilă la anul în care am venit în Bucureşti, îmbrăcată ciudat, cu valiză şi-un laptop, gata să îmi fac un rost. 
Cum am spus şi pe Facebook, mama (CLAR) ar fi de acord :) Şi mamaia.

Share:

19 September 2016

Din seria “trucuri de frumusete, cum sa ai tu par ca la coafor”


Când eram în şcoala generală, o foarte mare şmecherie în colectivul meu era “care are părul mai lung şi mai lucios”. Mi-amintesc că atunci era foarte în vogă un personaj din faimoasa telenovelă Betty cea urâtă, personaj al cărei nume nu mi-l amintesc dar ştiu că avea un păr blond, lung şi lucios pe care îl folosea ocazional pe post de plici. Nu cunoşteam pe nimeni cu un astfel de păr (poate şi pentru că duduia era vopsită şi probabil tratată cu cine stie ce creme la care nu aveau acces nişte mucoase de 10 ani) însă obsesia părului lung şi lucios a evoluat până la bizar.

syoss (1) syoss (3)

Din seria “trucuri de frumuseţe, cum să ai tu păr ca vopsita din Betty”, am făcut aşa: - măşti cu vodka şi plante (chipurile alcoolul ar ajuta la strălucire; sau, în cazul meu, la ameţeală)
- masajul scalpului (0 efecte, tot o apă şi-un pământ) - clătit părul cu bere pe post de balsam (una din cele mai mari tâmpenii, urmată de: - campioana absolută, spălat pe cap cu săpun de casă (auzisem eu că aşa face Maria Dragomiroiu şi doar ştim cu toţii câta părul are Maria Dragomiroiu! Eh, o fi făcând ea dar eu m-am ales cu cea mai cruntă mătreaţă din existenţa mea capilară) - ulei de cocos aplicat pe lungime (am auzit muuultă lume zicând că e bun dar în cazul meu n-a făcut decât să îmi îngraşe şi mai tare părul deja prea gras) - şampoane făcute în casă cu ingrediente dubioase şi plante urât mirositoare – rezultatul a fost o mâzgă cu miros dubios şi utilitate nulă - cumpărat perucă roz din plastic lucitor (singură problemă e că nu e păr natural ci mase plastice – în rest beton, păr de om serios, numai bun de catalizator pentru concediere) - şi în prezent, încercat noua gama Syoss Ceramide Complex: şampon, balsam, tratament anti-rupere, fixativ şi spumă cu efect de fortificare care promit să întărească şi să fixeze părul până la 48 de ore. Cum se face magia asta? Păi se face printr-o formulă pe bază de ceramide şi keratină, care face părul de 10 ori mai puternic şi întăreşte fibra capilară de la rădăcină până la vârf. Ba chiar te scapă şi de perucă.
syoss (4) syoss (6)syoss 7

Syoss e de 7 ani pe piaţa românească şi cu ocazia aniversării, ei organizează un concurs mişto pentru fanii brandului. Campania se numeşte “Look profesional” şi merge aşa: cumpăraţi un produs Syoss din orice magazin, în perioada 1. August – 30. Septembrie, şi introducând numărul şi data bonului fiscal pe www.ilovesyoss.ro sau prin SMS la 1875, puteţi câștiga săptămânal produse Syoss, kit-uri de styling, serviciile unui stilist personal timp un an, şedinţe foto profesionale, o geantă Furla şi multe altele. De asemenea, (tobe) intraţi în tragerea la sorţi pentru marele premiu, o excursie în doi la Tokyo, ţara de origine a brandului Syoss. Hai să look profesional, zic. Am şi eu un concurs pe tema asta, astfel că ofer 5 seturi de produse Syoss în schimbul unui comentariu în care voi să-mi spuneţi ce trucuri de înfrumuseţare pentru păr aţi folosit sau cunoaşteţi. Pot fi dileli maxime ca în cazul "şamponului" preparat de mine în casă sau cine ştie ce măşti ori tunsori va aplicaţi singure, doar să mă informaţi :D Şi să lăsaţi şi o adresă de e-mail că să pot da de voi. Concursul durează o săptămâna iar câştigătoarele le voi alege cu random.org.

syoss 6

Şi jos perucilii că Syoss chiar e pe treabă.

syoss (5) syoss (2)
(pentru curioşi, asta e diva blondă: link)


 
Share:

Cazinoul din Constanța

casino constanta 1A casino constanta 2
casino constanta 3 casino constanta 4a
casino constanta 5 casino constanta 6
casino constanta 7 casino constanta 8 casino constanta 9
casino constanta 10 casino constanta 11
(Potocaliu dress, Zara shoes, H&M hat and earrings, vintage purse and fan)


Weekendul ce tocmai a trecut se întâmplă că l-am petrecut în Deltă. Plecare din Bucureşti, vineri dimineaţă, am ocolit puţin prin Constanţa în ideea că mai vedem o dată marea pe anul ăsta. Cel puţin cât încă e cald.
În Constanţa, trecând de Starbucks pentru cafeaua indispensabilă şi o uşoară bălăceala a degetelor în apă marii, o oprire obligatorie a fost Cazinoul. Cândva unul dintre cele mai luxoase edificii din Europa, dedicat bogaţilor vremii, dotat cu săli de spectacol, săli de lectură, spaţii pentru garderobă şi alte odăi (de te ia plânsul), Cazinoul din Constanţa este astăzi...o ruină.
Și pentru că am o rochie noua, frumoasa, mesterita de Cristina Bucur de la Potocaliu, căreia voiam să-i fac poze (v-am mai povestit, avem o colaborare lungă, de câțiva ani încoace și în continuare îmi plac mult poveștile potocalicești țesute de Cristina) dar și pentru că voiam să revăd cazinoul, m-am înființat acolo pentru câteva zeci de minute. Pe exterior doar (pozele dinăuntru le-am inclus pentru atmosferă - nu îmi aparțin, sursa e aici), în momentul de față accesul fiind imposibil (mă rog, la intrare erau câțiva Gigei nu tocmai siguri pe ei care, zic eu, ar închide ochii pentru suma potrivită). N-am vrut însă să intru din motive de siguranță-aș prefera totuși să nu se prăvăleasCĂ CAsinoul cu mine într-însul (cu pălăria mea cu tot, sigur nu scap). 
Nu-ți trebuie studii de specialitate ca să constați dărăpănătura, de fapt eu mă mir că încă nu și-a dat duhul ceea ce probabil era cândva cea mai frumoasă clădire din România, actualmente cea mai frumoasă ruină (subiectiv vorbind). Căutam mai devreme pe Wikipedia anul începerii construcției (1905) când am dat peste urmatorele rânduri: 
"La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală impopotonată cu tot felul de zorzoane, [care] din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, [din cauza] complect[ei] asimetri[i] și amestecul[ui] babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”.  Mi-aș dori mai multe monumente de așa prost gust. Vizitabile, "cazabile" și eventual "nedărăpănabile", în același stil Art Nouveau (care din câte am înțeles, s-ar regăsi ȘI la Oradea).  
Ferestrele sunt sparte sau lipsesc, zidurile scorojite, ușa frontală înlocuită cu un termopan hidos, de jur împrejur coji de semințe și mucuri de țigară iar porumbeii tronează falnici pe geamul curbat din centrul clădirii. O imagine dezolantă, aproape sinistră (apropo, citisem că privind de sus, ferestrele au formă de morminte iar Cazinoul ar seamănă cu un dric, imagine întărită și de cele două capete de berbec de la intrare-capetele de berbec decorau dricurile la vremea respectivă). Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicația pentru furtunile iscate toamna și iarna în zona falezei. Sufletele neliniștite ale acestora agită și astăzi marea, spumoasă și sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi, ruina orașului Constanța (merge și ca scenariu/locație de film, dacă mă întrebați pe mine și sunt absolut convinsă că asemeni mie, ne găsim destui susținători ai renovării). 
Până la urmă, poate e un motiv pentru care se încăpățânează să reziste în fața vremii :) 

 
Share:

16 September 2016

Dinti albi | Hi Smile

teethwhitening 1 Acum vreo două săptămâni, va povesteam pe Youtube despre o șmecherie nouă de albit dinții. Subiect deloc străin mie, l-am mai abordat și aici pe blog, și pe Youtube, vorbind la vremea aia despre cu totul alte produse, eficiente și ele. Problema însă cu astfel de produse (pe care până acum am experimentat-o și eu) este că în ciuda eficienței produsului (într-adevăr, dinții se albesc!), pot crea disconfort pe viitor. Nepompos spus, dinții devin sensibili și simți durere la lichid, aer, mâncare, chiar și la...nimic. Pur și simplu, te dor dinții. Efectul nu este permanent dar poate deveni deranjant, mai ales dacă se încearcă albirea în repetate rânduri, așa cum e și cazul meu.  
 Eh, aici intervine duda despre care vreau să vorbesc azi. Și anume, Hi Smile, produs de albire la care nu experimentez durerea mai sus  menționată.
teethwhitening 2
 Ei m-au contactat, alo alo, suntem noi, vrei ceva de dinți albi? La dracu, normal că vreau (produsele de albire sunt în general scumpe iar eu chiar folosesc cu mult înaintea lor, pentru că a) genetică proastă, b) Cola la discreție zilnic. Iar Cola îngălbenește masiv dinții). În fine, mi-au trimis produsul și a rămas să vă povestesc părerea mea despre el pornind de la următoarea premisă: eu nu am dinții maro sau foarte galbeni ca să putem știi dacă într-adevăr are efect serios. Da, pentru o dantură albă înspre galben funcționează. Pentru dinții puternic afectați de îngălbenire însă, recomand să mergeți la dentist căci habar n-am dacă ar face față sau nu.
 Revenind! Produsul vine într-o cutiuță simpatică, alb cu roz și conține: 

teethwhitening 3  Pliante, broșuri și broșulețe în care ni se expliCĂ CUm se folosește duda (e super simplu, nimic complex)  teethwhitening 4 Inclusă, am găsit un fel de "riglă", nu găsesc termenul exact dar mă refer la acest carton dințos, ilustrat cu diferite nuanțe  ale dinților, de la cel mai maro până la albul imaculat la care aspirăm cu toții. Și pe parcurs ce folosim produsul, putem măsura exact progresele făcute, plus o zonă  de notare (sau desenat floricele/ursuleți). teethwhitening 6Înălbitorul e ăsta: gel incolor vârât în seringi roz, gradate. Primiți 3 în pachetul prezentat de mine, suficiente pentru 12 sesiuni de  albire. teethwhitening 5
Apoi, "jucăria" mea preferată, dispozitivul  care intensifică acțiunea gelului înălbitor (procedeul exact nu-l cunosc însă buburuza de mai sus se activează odată ce avem gelul în gură și ajută ca toată treaba asta cu albirea să nu dureze mai mult de 10 minute (per ședință). teethwhitening 7 Cam așa.  Aplicăm gel în tăvița de plastic atașată de buburuză (recomandabil cam 1/4 din seringă-v-am spus că e gradată -, după care băgăm în gură tăvița, apăsăm botonul și lăsăm beculețele albastre să-și facă treaba timp de 10 minute. Timp în care face fiecare ce vrea (eu folosesc produsul dimineața, după ce mă spăl pe dinți și încep să mă pregătesc = machiez, stau cu ăla în gură 10 minute pe ceas, până când bipăie el și mă anunță că gata, ză albire is done for ză moment.) teethwhitening 8
Iar la final, opțional mai e și un "stilou" cu peri care se folosește pentru zonele dificil de atins. Între dinți de exemplu, tres complicat cu buburuza vieții. S-au gândit la tot ăștia, de aia au făcut stiloul.
 Per total, concluziile mele sunt următoarele: îmbunătățire, DA, am văzut. Este o diferență de la culoarea inițială și sunt convinsă că se va accentua dacă voi continua să folosesc kitul (ceea ce voi face). Rapid, 10 minute în fiecare zi cred că avem cu toții. Și accesibil, din punctul meu de vedere. Toată povestea costă $70 (mai puțin stiloul, ăla e opțional). Dar pentru kitul cu seringi, buburuză, pliante, tăviță, bla bla, atât vine. Transport gratuit în toată lumea :) Mai multe detalii găsiți aici sau pe youtube, la reviewul facut de mine
Sper să vă fie de folos! :) 
Share:
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
© Andreea Balaban | All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig